HotParcul maimutelor: Despre originalitate, copiere si imitatii
Bietul bunicu', adica maimutoiul comun (sa nu intram in detalii rasiste de rasa, o sa ii spunem pe scurt tataie maimuta), a dat nastere prin comportamentul lui unor expresii deloc magulitoare, nici pentru el, nici pentru umanoidul caruia i se aplica: nu te mai maimutari atat! sau ce face omul face si maimuta, iar engleza e si mai bogata in monkey business (maimutareala): monkey see, monkey do, funny as a barrel of monkeys (mot-a-mot: amuzant ca un butoi de maimute), monkey suit (frac, ironic), chiar si monkey wrench (cheie franceza)si multe altele. Si culmea, dupa toata pleiada asta de sintagme care pun accentul pe ideea de prosteala (amuzanta) si imitatie, tarile vorbitoare de limbi latine raman cu imitatorii (copion, imitateur), iar engleza ne tranteste vaga notiune de... copycat. Ciudate-s caile lingvistice.
Sursa: Evolution of Neonatal Imitation
Sa ne intoarcem insa la primate si la imitatii. Intrebarea nr. 1 este, parafrazand hitul verii, oameni suntem, sau maimuta? Intrebarea 2 este daca maimutele imita oamenii sau daca oamenii... fac precum maimutele si daca da, mama maimuta il apostrofeaza pe maimutoiul adolescent cu o tigara in bot ca se... omeneste?
N-am zis-o noi, a zis-o Ezra Pound si nu gresea. Ideea originalitatii este la gradul superlativ, foarte greu de atins. Nu e deloc usor sa reinventezi apa calda, roata, sa redescoperi America si sa o faci "original". Cel mult poti sa juxtapui notiuni vechi intr-o lumina noua. Nu inventez nimic, redescopar, zicea, la randul lui, Rodin. Si asta e unul din secretele originalitatii: reformularea ideii initiale, ascunzand cu dibacie sursele. Intoarce lucrurile pe dos, poarta hainele cu fata in spate (tii minte moda Kriss Kross?), scrie in oglinda precum da Vinci, fa bucati picturile lui Picasso si construieste din ele stampe japoneze, scrie un roman de la coada la cap, iar lumea va face plecaciuni in fata gandirii tale originale.
Nu toate imitatiile se fac constient. Originalitatea noastra e dictata de suma influentelor pe care le avem si de gradul fiecaruia de inventivitate. Intr-o vreme in care mass media e peste tot, in care avem acces la atata informatie, sub forma de imagini, de filme, de opinii in ziare si la tv, ideile, modele, inclinatiile ne vin subliminal.
Fie ca e o reclama pe un perete, un reportaj la tv, un editorial in ziar, ele lasa urme, facem conexiuni, apoi avem idei. Originale? Da de unde. Suntem niste victime ale efectului Werther, fie ca ne dam seama sau nu: imprumutam gesturi de la oamenii pe care ii admiram, stiluri de imbracaminte de la starurile momentului, mergem in anumite cluburi pentru ca "acolo merge toata lumea", avem anumite preocupari pentru ca ne-au fost picurate in subconstient de scoala, parinti, prieteni, televiziune, internet.
De obicei nu se iarta, publicul nu uita, copiatorul e tinta dispretului generalizat al publicului. Cuvintele copycat si ripoff se folosesc fara menajamente. Lipsa de originalitate in muzica e un pacat greu. Se iarta -oarecum- la cover bands si tribute bands. Cum ai putea sa le acuzi pe fetele de la Iron Maidens de plagiat, cand ele insele sunt originale prin faptul ca reprezinta singura trupa de fete tributara Iron Maiden-ilor originali. Sau nu se poate sa nu iti placa Nanowar, copycat la misto (dovada de inventivitate) pentru Manowar.
Un domeniu foarte permisiv, a integrat ideea imitatiei in notiunea de "influenta". In lucrarile pictorului X se observa o puternica influenta a maestrului Y, lucru magulitor si pentru artist, si pentru maestru, care este etalon de masura sau monstru sacru in comparatii. Asa cum spunea mai sus Ezra Pound, "utter originality is out of the question". Din "fericire" contemporaneitatea ne permite sa catalogam drept arta orice kitsch, astfel incat avem artisti originali cu ghiotura.
Arta cinematografica e si ea victima a imitatiilor si a contrafacerilor. Mergand pe principiul "daca iei dintr-o sursa e plagiat, daca iei din mai multe e documentare", masa productiilor cinematografice ne scuipa pe banda rulanta carpeli jalnice de laitmotive fumate, in special in zonele romance, action, thriller si crime, asezonate cu mai multe efecte speciale, cu buget mai mare, cu vreo adunatura all-star si... pofta buna la popcorn movie.
Cum zicea cineva, Xerox nu e in stare sa mai scoata nimic original. Insasi notiunea de moda o anihileaza pe cea de originalitate, cu exceptia cazul in care esti initiatorul vreuneia, un trendsetter. Moda imbracamintei, cea a preferintelor muzicale, apartenenta la o subcultura, statul pe val te fac cool, dar poti sa fii si original? Intr-o mare de zebre, mai vede cineva ca nu esti negru cu dungi albe, ci... invers?
Asta e chestia cea mai enervanta care ti se poate intampla, cand esti in postura modelului imitat. Cand esti cel care copiaza, nu-i pasa nimanui de tine, ba chiar se uita de sus pentru ca esti un amarat lipsit de inspiratie si de idei proprii. In schimb, cand devii model fara voie, lucrurile se schimba. Desi ne place sa influentam (pozitiv, in principiu) oamenii langa care traim, ne enerveaza teribil cand ei incep sa ne imprumute obiceiuri, gusturi, preferinte, stil, atitudine, haine sau prieteni.
E grozav sa iti admire baietii de la job cel mai nou gadget cumparat, e agasant sa vezi ca peste o saptamana il au toti. Noul tau hobby e ceva nemaivazut in cercul tau de prieteni... pana cand il practica toata lumea. Vai, ce bluzita geniala, de unde ai luat-o?! e o fraza care poate strica prietenii. Nimic mai enervant pentru o femeie decat sa vada pe colega de birou haine identice. Ce tare e masina asta / telefonul / culoarea asta de perdele / piercingul / prietenul tau / viata ta! Vreau si eu.
La final, pentru ca tot am vorbit in pilde, o sa va aducem aminte si de teorema "maimutei la infinit", care spune ca daca lasi la infinit o maimuta cu o masina de scris la indemana, la un moment dat va reproduce operele complete ale lui Shakespeare. Desi metafora se refera in realitate la teoria probabilitatii, ea se poate in acest context reformula: lasata sa isi manifeste la infinit inventivitatea, maimuta va ajunge sa reproduca fara sa stie ceva deja existent. Originalitate 100%? Exclus. Dar hai sa incercam totusi sa fim oameni, nu maimuta.
Si ia zi, care e modelul tau in viata? :)
Sursa: Evolution of Neonatal Imitation
Sa ne intoarcem insa la primate si la imitatii. Intrebarea nr. 1 este, parafrazand hitul verii, oameni suntem, sau maimuta? Intrebarea 2 este daca maimutele imita oamenii sau daca oamenii... fac precum maimutele si daca da, mama maimuta il apostrofeaza pe maimutoiul adolescent cu o tigara in bot ca se... omeneste?
Originalitate 100%? Exclus
N-am zis-o noi, a zis-o Ezra Pound si nu gresea. Ideea originalitatii este la gradul superlativ, foarte greu de atins. Nu e deloc usor sa reinventezi apa calda, roata, sa redescoperi America si sa o faci "original". Cel mult poti sa juxtapui notiuni vechi intr-o lumina noua. Nu inventez nimic, redescopar, zicea, la randul lui, Rodin. Si asta e unul din secretele originalitatii: reformularea ideii initiale, ascunzand cu dibacie sursele. Intoarce lucrurile pe dos, poarta hainele cu fata in spate (tii minte moda Kriss Kross?), scrie in oglinda precum da Vinci, fa bucati picturile lui Picasso si construieste din ele stampe japoneze, scrie un roman de la coada la cap, iar lumea va face plecaciuni in fata gandirii tale originale.
Omul cameleon
Nu toate imitatiile se fac constient. Originalitatea noastra e dictata de suma influentelor pe care le avem si de gradul fiecaruia de inventivitate. Intr-o vreme in care mass media e peste tot, in care avem acces la atata informatie, sub forma de imagini, de filme, de opinii in ziare si la tv, ideile, modele, inclinatiile ne vin subliminal.
Fie ca e o reclama pe un perete, un reportaj la tv, un editorial in ziar, ele lasa urme, facem conexiuni, apoi avem idei. Originale? Da de unde. Suntem niste victime ale efectului Werther, fie ca ne dam seama sau nu: imprumutam gesturi de la oamenii pe care ii admiram, stiluri de imbracaminte de la starurile momentului, mergem in anumite cluburi pentru ca "acolo merge toata lumea", avem anumite preocupari pentru ca ne-au fost picurate in subconstient de scoala, parinti, prieteni, televiziune, internet.
Imitatia in muzica
De obicei nu se iarta, publicul nu uita, copiatorul e tinta dispretului generalizat al publicului. Cuvintele copycat si ripoff se folosesc fara menajamente. Lipsa de originalitate in muzica e un pacat greu. Se iarta -oarecum- la cover bands si tribute bands. Cum ai putea sa le acuzi pe fetele de la Iron Maidens de plagiat, cand ele insele sunt originale prin faptul ca reprezinta singura trupa de fete tributara Iron Maiden-ilor originali. Sau nu se poate sa nu iti placa Nanowar, copycat la misto (dovada de inventivitate) pentru Manowar.
Imitatia in arta
Un domeniu foarte permisiv, a integrat ideea imitatiei in notiunea de "influenta". In lucrarile pictorului X se observa o puternica influenta a maestrului Y, lucru magulitor si pentru artist, si pentru maestru, care este etalon de masura sau monstru sacru in comparatii. Asa cum spunea mai sus Ezra Pound, "utter originality is out of the question". Din "fericire" contemporaneitatea ne permite sa catalogam drept arta orice kitsch, astfel incat avem artisti originali cu ghiotura.
Arta cinematografica e si ea victima a imitatiilor si a contrafacerilor. Mergand pe principiul "daca iei dintr-o sursa e plagiat, daca iei din mai multe e documentare", masa productiilor cinematografice ne scuipa pe banda rulanta carpeli jalnice de laitmotive fumate, in special in zonele romance, action, thriller si crime, asezonate cu mai multe efecte speciale, cu buget mai mare, cu vreo adunatura all-star si... pofta buna la popcorn movie.
Imitatia in moda
Cum zicea cineva, Xerox nu e in stare sa mai scoata nimic original. Insasi notiunea de moda o anihileaza pe cea de originalitate, cu exceptia cazul in care esti initiatorul vreuneia, un trendsetter. Moda imbracamintei, cea a preferintelor muzicale, apartenenta la o subcultura, statul pe val te fac cool, dar poti sa fii si original? Intr-o mare de zebre, mai vede cineva ca nu esti negru cu dungi albe, ci... invers?
Imitatia in viata
Asta e chestia cea mai enervanta care ti se poate intampla, cand esti in postura modelului imitat. Cand esti cel care copiaza, nu-i pasa nimanui de tine, ba chiar se uita de sus pentru ca esti un amarat lipsit de inspiratie si de idei proprii. In schimb, cand devii model fara voie, lucrurile se schimba. Desi ne place sa influentam (pozitiv, in principiu) oamenii langa care traim, ne enerveaza teribil cand ei incep sa ne imprumute obiceiuri, gusturi, preferinte, stil, atitudine, haine sau prieteni.
E grozav sa iti admire baietii de la job cel mai nou gadget cumparat, e agasant sa vezi ca peste o saptamana il au toti. Noul tau hobby e ceva nemaivazut in cercul tau de prieteni... pana cand il practica toata lumea. Vai, ce bluzita geniala, de unde ai luat-o?! e o fraza care poate strica prietenii. Nimic mai enervant pentru o femeie decat sa vada pe colega de birou haine identice. Ce tare e masina asta / telefonul / culoarea asta de perdele / piercingul / prietenul tau / viata ta! Vreau si eu.
La final, pentru ca tot am vorbit in pilde, o sa va aducem aminte si de teorema "maimutei la infinit", care spune ca daca lasi la infinit o maimuta cu o masina de scris la indemana, la un moment dat va reproduce operele complete ale lui Shakespeare. Desi metafora se refera in realitate la teoria probabilitatii, ea se poate in acest context reformula: lasata sa isi manifeste la infinit inventivitatea, maimuta va ajunge sa reproduca fara sa stie ceva deja existent. Originalitate 100%? Exclus. Dar hai sa incercam totusi sa fim oameni, nu maimuta.
Si ia zi, care e modelul tau in viata? :)
