HotInsulele Galapagos: Biodiversitatea culturala din Bucuresti pe cale de disparitie?
Ca si Insulele Galapagos, care prin diversitatea speciilor lor curioase au servit lui Darwin la dezvoltarea teoriei evolutiei, Bucurestiul e un hotspot de biodiversitate, in care coabiteaza tot felul de animale ciudate, specii pe cale de disparitie sau specii al caror material de inmultire ar avea nevoie cat de curand de un "dop genetic".
In cele 2 milioane si jumatate de locuitori "oficiali" ai Bucurestiului, care probabil se invartesc in jurul a 3 milioane, cu tot cu expati, studenti nedeclarati, muncitori la negru din mediul rural sau din alte orase si emigranti ilegali, traiesc mii de specii endemice spatiului balcanic, printre care incep sa se profileze elemente noi, civilizatoare sau distructive.
Bucurestiul, spre deosebire de Galapagos, nu e o insula; ba mai mult, e o rascruce de vanturi. E o capitala aflata la mijlocul Europei, care din punct de vedere geografic nu pune frana in granita noastra cu Moldova, ci se intinde pana la Urali, si e si la jumatatea dintre pol si ecuator, un adevarat nod intre est si vest, intre nord si sud, gaura neagra care permite trecerea spre alte lumi.
Speciile de bucuresteni, subiect de studiu preferat al blogarimii, al mass mediei, al zonei culturale incet-incet in ultima vreme, au incetat sa fie clasate de Directia de statistica a capitalei de prin 2002. Datele clasice ne spun ca femeile traiesc cu 5-7 ani mai mult decat barbatii, sunt cam cu 10% mai multe femei decat barbati - imaginati-va posibilitatile... sau mai degraba lipsa lor, pentru ca rata s-a pastrat in ultimii 20 de ani, nici nu-i de mirare ca momentumul populatiei e in scadere.
Clasa muncitoare producatoare de decretei e inlocuita treptat de clasa emergenta de oameni de cariera, trentagenari timpurii sau tarzii care refuza sistematic inmultirea, si grupa de varsta 18-25 care viseaza sa o stearga din tara cu prima ocazie.
O scadere a diversitatii se inregistreaza si din punct de vedere al procentelor minoritatilor traditionale: evreii au inceput inca de pe vremea comunismului sa fuga in Israel (in 1930 in Bucuresti traiau vreo 70 de mii de evrei, adica 10% din bucuresteni, in anii recenti mai sunt doar vreo 2 mii), tiganii ne-au plecat in Europa, ungurii s-au redus la o cincime, intorcandu-se in mult mai linistitul Ardeal, armenii au emigrat, in stilul lor calator, spre zari mai de soare pline, s-au imputinat si grecii.
foto: Petrvs
Coloratura minoritara e asigurata acum de populatia asiatica, de islamici, indieni si mai rarii africani. Toate bune si frumoase, dar ce ne aduc ei si ce le oferim noi? OK, avem o selectie onorabila de restaurante chinezesti si arabesti, dar o cultura se tine cu mai mult decat cu burta plina. La cati islamici traiesc in Bucuresti, cate geamii sau moschei ati vazut in Bucuresti? Cate temple budiste? Cate manifestari publice ale vreunei zile nationale, a Indiei sau a Libanului, de exemplu? Cu exceptia celor catorva evenimente organizate de Anul Nou Chinezesc sau a vreunui rar spectacol de muzica tiganeasca, toata lumea merge cultural pe burta.
Avem, desigur, o tona de expati din Occident. Sarbatorim cu religiozitate impreuna cu ei Ziua Americii, Ziua Sfantului Patrick, a Sfantului Valentin si a Sfantului Halloween. Deci nu e o problema de toleranta, ci de marketing. Cu toate astea cred ca un festival al luminii (diwali) sau al culorilor (holi), un festival al cofeturilor si zaharicalelor turcesti, un carnaval chinezesc, sau un... "arab fest" ne-ar mai destupa mintile si ne-ar face orasul mai frumos din punct de vedere al biodiversitatii culturale. Daca suntem un popor atat de primitor, cum ne place sa ne vindem, ce opreste comunitatile astea noi ale Bucurestiului sa traiasca aici cu tot tacamul si bagajul lor de civilizatie milenara? Unde e ruptura?
foto: Joana
Curios despre biodiversitatea Insulelor Galapagos? Vezi emisiunea pe Animal Planet sambata de la 17:00, in reluare noaptea la 01:00 si lunea de la 09:00
In cele 2 milioane si jumatate de locuitori "oficiali" ai Bucurestiului, care probabil se invartesc in jurul a 3 milioane, cu tot cu expati, studenti nedeclarati, muncitori la negru din mediul rural sau din alte orase si emigranti ilegali, traiesc mii de specii endemice spatiului balcanic, printre care incep sa se profileze elemente noi, civilizatoare sau distructive.
Bucurestiul, spre deosebire de Galapagos, nu e o insula; ba mai mult, e o rascruce de vanturi. E o capitala aflata la mijlocul Europei, care din punct de vedere geografic nu pune frana in granita noastra cu Moldova, ci se intinde pana la Urali, si e si la jumatatea dintre pol si ecuator, un adevarat nod intre est si vest, intre nord si sud, gaura neagra care permite trecerea spre alte lumi.
Speciile de bucuresteni, subiect de studiu preferat al blogarimii, al mass mediei, al zonei culturale incet-incet in ultima vreme, au incetat sa fie clasate de Directia de statistica a capitalei de prin 2002. Datele clasice ne spun ca femeile traiesc cu 5-7 ani mai mult decat barbatii, sunt cam cu 10% mai multe femei decat barbati - imaginati-va posibilitatile... sau mai degraba lipsa lor, pentru ca rata s-a pastrat in ultimii 20 de ani, nici nu-i de mirare ca momentumul populatiei e in scadere.
Clasa muncitoare producatoare de decretei e inlocuita treptat de clasa emergenta de oameni de cariera, trentagenari timpurii sau tarzii care refuza sistematic inmultirea, si grupa de varsta 18-25 care viseaza sa o stearga din tara cu prima ocazie.
O scadere a diversitatii se inregistreaza si din punct de vedere al procentelor minoritatilor traditionale: evreii au inceput inca de pe vremea comunismului sa fuga in Israel (in 1930 in Bucuresti traiau vreo 70 de mii de evrei, adica 10% din bucuresteni, in anii recenti mai sunt doar vreo 2 mii), tiganii ne-au plecat in Europa, ungurii s-au redus la o cincime, intorcandu-se in mult mai linistitul Ardeal, armenii au emigrat, in stilul lor calator, spre zari mai de soare pline, s-au imputinat si grecii.
foto: Petrvs
Coloratura minoritara e asigurata acum de populatia asiatica, de islamici, indieni si mai rarii africani. Toate bune si frumoase, dar ce ne aduc ei si ce le oferim noi? OK, avem o selectie onorabila de restaurante chinezesti si arabesti, dar o cultura se tine cu mai mult decat cu burta plina. La cati islamici traiesc in Bucuresti, cate geamii sau moschei ati vazut in Bucuresti? Cate temple budiste? Cate manifestari publice ale vreunei zile nationale, a Indiei sau a Libanului, de exemplu? Cu exceptia celor catorva evenimente organizate de Anul Nou Chinezesc sau a vreunui rar spectacol de muzica tiganeasca, toata lumea merge cultural pe burta.
Avem, desigur, o tona de expati din Occident. Sarbatorim cu religiozitate impreuna cu ei Ziua Americii, Ziua Sfantului Patrick, a Sfantului Valentin si a Sfantului Halloween. Deci nu e o problema de toleranta, ci de marketing. Cu toate astea cred ca un festival al luminii (diwali) sau al culorilor (holi), un festival al cofeturilor si zaharicalelor turcesti, un carnaval chinezesc, sau un... "arab fest" ne-ar mai destupa mintile si ne-ar face orasul mai frumos din punct de vedere al biodiversitatii culturale. Daca suntem un popor atat de primitor, cum ne place sa ne vindem, ce opreste comunitatile astea noi ale Bucurestiului sa traiasca aici cu tot tacamul si bagajul lor de civilizatie milenara? Unde e ruptura?
foto: Joana
Curios despre biodiversitatea Insulelor Galapagos? Vezi emisiunea pe Animal Planet sambata de la 17:00, in reluare noaptea la 01:00 si lunea de la 09:00
