Interviu: Ross Kemp in jungla urbana
Ria Cunningham: Putem începe discuţia de astăzi cu Thomas din Norvegia, vă rog ?
Thomas Strzelecki: Da. Bună, Ross.
Ross Kemp: Ce faci ?
Thomas Strzelecki: Bine, mulţumesc foarte mult. O să trec direct la subiect, cu nişte întrebări despre “Jungla urbană”, dacă eşti de acord, pentru că noi facem un material special despre bandele din întreaga lume, pornind de la experienţele tale.
Ross Kemp: Da, sigur.
Thomas Strzelecki: Aşa... În 2016, când Jocurile Olimpice vor avea loc la Rio, care consideri că ar fi cel mai groaznic scenariu posibil, referitor la acest eveniment, ţinând cont de toate bandele de acolo ?
Ross Kemp: Da. Categoric, va fi un motiv de îngrijorare pentru autorităţile locale. Trebuie să spun că mă bucur foarte mult pentru cei de acolo că vor organiza Jocurile Olimpice. Era şi timpul ca o ţară din regiune să găzduiască acest eveniment. Rio e un oraş fantastic, să nu mă înţelegeţi greşit ! Eu m-am îndrăgostit de el. Dar nu am spune adevărul dacă nu le-am spune oamenilor cât de atenţi trebuie să fie în timpul Jocurilor Olimpice, o perioadă când criminalitatea creşte clar la nivelul străzii. A crescut chiar şi în Sydney, un loc care are o rată relativ scăzută a criminalităţii. Există favele clădite în zonele înalte din jurul oraşului Rio, unde trăiesc foarte mulţi oameni foarte săraci, care nu aderă neapărat la sistemul care există pentru majoritatea populaţiei – şi atunci aceşti oameni vor privi criminalitatea drept o metodă simplă de a face rost de bani, nu ? E clar că aşa stau lucrurile. Violenţa care s-a amplificat în ultima vreme... Nu ştiu dacă v-aţi uitat la ştiri – dar aproximativ 12 persoane au fost ucise recent, cred că a fost doborât şi un elicopter... Totul arată în acest moment că violenţa existentă în favele nu s-a domolit în perioada care a trecut de când am plecat eu de acolo.
Thomas Strzelecki: Mă întrebam cum e cu Columbia şi Belize. Crezi că, atâta timp cât lumea occidentală are un uriaş apetit pentru cocaină, traficul nu se va opri ?
Ross Kemp: Categoric. Nu se va opri niciodată.
Thomas Strzelecki: Şi crezi că problemele vor continua ?
Ross Kemp: Absolut. Împreună cu corupţia care există acolo.
Thomas Strzelecki: Da.
Ross Kemp: Absolut. N-o să intru pe teren politic, cerând să se legalizeze cocaina sau heroina şi să să se impoziteze aceste droguri, dar de cele două se leagă multe rele din lumea asta. Ca şi afacerile cu arme care merg mână în mână cu protejarea acestor profituri obţinute de pe urma drogurilor.
Thomas Strzelecki: Mă întrebam dacă ne-ai putea spune câte ceva despre nişte ritualuri bizare ale bandelor ?
Ross Kemp: Am trăit o experienţă foarte ciudată... Au despicat un porc, apoi au “citit” ce au găsit în măruntaiele lui. Se pare că noi eram ficatul porcului. Dacă porcul nu avea un ficat sănătos, poate nu ne-ar mai fi lăsat să plecăm de acolo... Din fericire, porcul avea un ficat sănătos şi totul a fost în ordine. Am fost în tot felul de locuri bizare şi am văzut mai multe animale măcelărite, despicate... În special... Evident, Kenya este filmul de care sunt cel mai mândru. S-a schimbat o dată cu trecerea zilelor, dintr-un film despre bande a devenit în mare măsură un film politic despre violenţe etnice şi tribale. Cred că, dintre toate filmele pe care le-am făcut, cel mai mândru sunt de seria despre bande – mai mult decât de orice alt film, recunosc.
Thomas Strzelecki: A fost cu totul deosebit şi din cauza problemei cu cleiul, nu ?
Ross Kemp: Asta nu e ceva cu totul deosebit... Oricum, nu plănuiserăm aşa ceva. Întâmplător, ne-am dus şi ne-am uitat la copiii rămaşi orfani în urma violenţelor tribale. În timp ce îi filmam, am găsit o comunitate care era absolut şocantă – cei care inhalau vapori unor substanţe adezive – după cum probabil ai şi văzut.
Thomas Strzelecki: Ultima întrebare, Ross. Când ţi-a fost cu adevărat frică pentru viaţa ta ?
Ross Kemp: Aş spune că mi-a fost frică de mai multe ori. Nu-mi amintesc în mod special vreun moment anume. Cred că ai văzut filmul din Kenya, când ies din maşină şi mă trezesc faţă în faţă cu 50 tipi ciudaţi, cu suliţe ?
Thomas Strzelecki: Da, da. Am văzut filmul cu Kenya. Au fost acolo nişte momente destul de intense.
Ross Kemp: Da. Au fost mai multe momente tensionate în Kenya, în special când mergeam pe acel drum şi poliţia îi aduna pe Mungiki. Se trăgeau focuri de armă, se aruncau bombe lacrimogene – multe din toate astea nici măcar nu se văd în film. Multe focuri s-au tras chiar aproape de noi, fără discriminare... De fapt, aşa ceva s-a întâmplat de multe ori, în toată lumea. Unele dintre momentele când era să mor nu s-au produs când filmam, ci exact când nu filmam.
De exemplu, eram în Moscova şi am participat la o zi de instrucţie. Aveam bocancii plini de noroi şi trebuia să filmez... Am vrut să-mi şterg noroiul de pe bocanci pe un palet. Ştii ce e un palet ? O chestie de lemn pe care poţi să pui teancuri de alte lucruri. Paletul respectiv fusese aruncat peste ceea ce eu am luat drept o baltă. Eram la etajul şapte al unei clădiri când mi-am şters bocancul pe acel palet. Paletul a trecut însă prin podea - era o gaură în podea - şi a căzut preţ de şapte etaje... Deci în asemenea momente...
Sau în Columbia, unde maşinile merg fără benzină, în “punctul mort”, fiindcă e un bazin vulcanic. Uitasem ceva în camionul nostru, aşa că m-am întors şi un taxi m-a lovit în cot cu oglinda laterală. Dacă aş fi ajuns acolo cu o jumătate de secundă mai devreme, m-ar fi călcat. Acum aş fi fost mort... Se întâmplă deci o groază de chestii – şi nu neapărat atunci când eşti cu oamenii cei periculoşi. E vorba de lucrurile care se întâmplă când laşi garda jos şi te gândeşti la altceva, dar încă te afli într-un mediu ostil. Multe asemenea lucruri... Şi niciunul bun.
Nici Pullsmoor nu a fost un loc plăcut, fiindcă te poate înjunghia oricine. Mulţi dintre cei de acolo au HIV. Nu mai au pentru ce să trăiască şi se “răcoresc”, se “descarcă” pe tine – pentru faptul că eşti acolo, că eşti alb, poate, fiindcă tu o să te duci acasă diseară, într-o cameră de hotel drăguţă, dar ei, nu... Orice închisoare e un mediu periculos, întotdeauna trebuie să fii vigilent.
Când am fost în închisoarea din El Salvador, ne-au respins fiindcă era o dată cu trei de 9 – numărul Satanei întors cu capul în jos – sau chiar trei de 6, nu mai ţin minte cum era... Oricum, am intrat în final în închisoarea aceea şi, fiind în interior, mi-am dat seama că nu există gardieni. În Brazilia, prizonierii erau păziţi de gardieni...
Dar acela a fost unul dintre cele mai oribile locuri pe care le-am văzut vreodată în acea primă serie, când am intrat să filmăm în închisoarea din Rio. Doi tipi erau violaţi în partea din spate a celulei – chiar când eram eu acolo. Nu a fost prea plăcut să ascult aşa ceva. Închisoarea nu are toalete, aşa că deţinuţii îşi evacuează urina şi fecalele în pungi de plastic şi speră că va veni cineva să le ia. Dacă nu ai bani să plăteşti pentru chestia asta, atunci trebuie să vinzi ceea ce ai – şi, în general, asta înseamnă să îţi vinzi trupul, dacă eşti un bărbat tânăr. Dacă eşti bătrân, pur şi simplu mori în fundul celulei tale. Trebuie să spun că sper sincer că lucrurile se vor îmbunătăţi, ţinând cont că se vor ţine acolo Jocurilor Olimpice.
Thomas Strzelecki: Da. Bună, Ross.
Ross Kemp: Ce faci ?
Thomas Strzelecki: Bine, mulţumesc foarte mult. O să trec direct la subiect, cu nişte întrebări despre “Jungla urbană”, dacă eşti de acord, pentru că noi facem un material special despre bandele din întreaga lume, pornind de la experienţele tale.
Ross Kemp: Da, sigur.
Thomas Strzelecki: Aşa... În 2016, când Jocurile Olimpice vor avea loc la Rio, care consideri că ar fi cel mai groaznic scenariu posibil, referitor la acest eveniment, ţinând cont de toate bandele de acolo ?
Ross Kemp: Da. Categoric, va fi un motiv de îngrijorare pentru autorităţile locale. Trebuie să spun că mă bucur foarte mult pentru cei de acolo că vor organiza Jocurile Olimpice. Era şi timpul ca o ţară din regiune să găzduiască acest eveniment. Rio e un oraş fantastic, să nu mă înţelegeţi greşit ! Eu m-am îndrăgostit de el. Dar nu am spune adevărul dacă nu le-am spune oamenilor cât de atenţi trebuie să fie în timpul Jocurilor Olimpice, o perioadă când criminalitatea creşte clar la nivelul străzii. A crescut chiar şi în Sydney, un loc care are o rată relativ scăzută a criminalităţii. Există favele clădite în zonele înalte din jurul oraşului Rio, unde trăiesc foarte mulţi oameni foarte săraci, care nu aderă neapărat la sistemul care există pentru majoritatea populaţiei – şi atunci aceşti oameni vor privi criminalitatea drept o metodă simplă de a face rost de bani, nu ? E clar că aşa stau lucrurile. Violenţa care s-a amplificat în ultima vreme... Nu ştiu dacă v-aţi uitat la ştiri – dar aproximativ 12 persoane au fost ucise recent, cred că a fost doborât şi un elicopter... Totul arată în acest moment că violenţa existentă în favele nu s-a domolit în perioada care a trecut de când am plecat eu de acolo.
Thomas Strzelecki: Mă întrebam cum e cu Columbia şi Belize. Crezi că, atâta timp cât lumea occidentală are un uriaş apetit pentru cocaină, traficul nu se va opri ?
Ross Kemp: Categoric. Nu se va opri niciodată.
Thomas Strzelecki: Şi crezi că problemele vor continua ?
Ross Kemp: Absolut. Împreună cu corupţia care există acolo.
Thomas Strzelecki: Da.
Ross Kemp: Absolut. N-o să intru pe teren politic, cerând să se legalizeze cocaina sau heroina şi să să se impoziteze aceste droguri, dar de cele două se leagă multe rele din lumea asta. Ca şi afacerile cu arme care merg mână în mână cu protejarea acestor profituri obţinute de pe urma drogurilor.
Thomas Strzelecki: Mă întrebam dacă ne-ai putea spune câte ceva despre nişte ritualuri bizare ale bandelor ?
Ross Kemp: Am trăit o experienţă foarte ciudată... Au despicat un porc, apoi au “citit” ce au găsit în măruntaiele lui. Se pare că noi eram ficatul porcului. Dacă porcul nu avea un ficat sănătos, poate nu ne-ar mai fi lăsat să plecăm de acolo... Din fericire, porcul avea un ficat sănătos şi totul a fost în ordine. Am fost în tot felul de locuri bizare şi am văzut mai multe animale măcelărite, despicate... În special... Evident, Kenya este filmul de care sunt cel mai mândru. S-a schimbat o dată cu trecerea zilelor, dintr-un film despre bande a devenit în mare măsură un film politic despre violenţe etnice şi tribale. Cred că, dintre toate filmele pe care le-am făcut, cel mai mândru sunt de seria despre bande – mai mult decât de orice alt film, recunosc.
Thomas Strzelecki: A fost cu totul deosebit şi din cauza problemei cu cleiul, nu ?
Ross Kemp: Asta nu e ceva cu totul deosebit... Oricum, nu plănuiserăm aşa ceva. Întâmplător, ne-am dus şi ne-am uitat la copiii rămaşi orfani în urma violenţelor tribale. În timp ce îi filmam, am găsit o comunitate care era absolut şocantă – cei care inhalau vapori unor substanţe adezive – după cum probabil ai şi văzut.
Thomas Strzelecki: Ultima întrebare, Ross. Când ţi-a fost cu adevărat frică pentru viaţa ta ?
Ross Kemp: Aş spune că mi-a fost frică de mai multe ori. Nu-mi amintesc în mod special vreun moment anume. Cred că ai văzut filmul din Kenya, când ies din maşină şi mă trezesc faţă în faţă cu 50 tipi ciudaţi, cu suliţe ?
Thomas Strzelecki: Da, da. Am văzut filmul cu Kenya. Au fost acolo nişte momente destul de intense.
Ross Kemp: Da. Au fost mai multe momente tensionate în Kenya, în special când mergeam pe acel drum şi poliţia îi aduna pe Mungiki. Se trăgeau focuri de armă, se aruncau bombe lacrimogene – multe din toate astea nici măcar nu se văd în film. Multe focuri s-au tras chiar aproape de noi, fără discriminare... De fapt, aşa ceva s-a întâmplat de multe ori, în toată lumea. Unele dintre momentele când era să mor nu s-au produs când filmam, ci exact când nu filmam.
De exemplu, eram în Moscova şi am participat la o zi de instrucţie. Aveam bocancii plini de noroi şi trebuia să filmez... Am vrut să-mi şterg noroiul de pe bocanci pe un palet. Ştii ce e un palet ? O chestie de lemn pe care poţi să pui teancuri de alte lucruri. Paletul respectiv fusese aruncat peste ceea ce eu am luat drept o baltă. Eram la etajul şapte al unei clădiri când mi-am şters bocancul pe acel palet. Paletul a trecut însă prin podea - era o gaură în podea - şi a căzut preţ de şapte etaje... Deci în asemenea momente...
Sau în Columbia, unde maşinile merg fără benzină, în “punctul mort”, fiindcă e un bazin vulcanic. Uitasem ceva în camionul nostru, aşa că m-am întors şi un taxi m-a lovit în cot cu oglinda laterală. Dacă aş fi ajuns acolo cu o jumătate de secundă mai devreme, m-ar fi călcat. Acum aş fi fost mort... Se întâmplă deci o groază de chestii – şi nu neapărat atunci când eşti cu oamenii cei periculoşi. E vorba de lucrurile care se întâmplă când laşi garda jos şi te gândeşti la altceva, dar încă te afli într-un mediu ostil. Multe asemenea lucruri... Şi niciunul bun.
Nici Pullsmoor nu a fost un loc plăcut, fiindcă te poate înjunghia oricine. Mulţi dintre cei de acolo au HIV. Nu mai au pentru ce să trăiască şi se “răcoresc”, se “descarcă” pe tine – pentru faptul că eşti acolo, că eşti alb, poate, fiindcă tu o să te duci acasă diseară, într-o cameră de hotel drăguţă, dar ei, nu... Orice închisoare e un mediu periculos, întotdeauna trebuie să fii vigilent.
Când am fost în închisoarea din El Salvador, ne-au respins fiindcă era o dată cu trei de 9 – numărul Satanei întors cu capul în jos – sau chiar trei de 6, nu mai ţin minte cum era... Oricum, am intrat în final în închisoarea aceea şi, fiind în interior, mi-am dat seama că nu există gardieni. În Brazilia, prizonierii erau păziţi de gardieni...
Dar acela a fost unul dintre cele mai oribile locuri pe care le-am văzut vreodată în acea primă serie, când am intrat să filmăm în închisoarea din Rio. Doi tipi erau violaţi în partea din spate a celulei – chiar când eram eu acolo. Nu a fost prea plăcut să ascult aşa ceva. Închisoarea nu are toalete, aşa că deţinuţii îşi evacuează urina şi fecalele în pungi de plastic şi speră că va veni cineva să le ia. Dacă nu ai bani să plăteşti pentru chestia asta, atunci trebuie să vinzi ceea ce ai – şi, în general, asta înseamnă să îţi vinzi trupul, dacă eşti un bărbat tânăr. Dacă eşti bătrân, pur şi simplu mori în fundul celulei tale. Trebuie să spun că sper sincer că lucrurile se vor îmbunătăţi, ţinând cont că se vor ţine acolo Jocurilor Olimpice.
Thomas Strzelecki: Mulţumim foarte mult, Ross Kemp. Apropo, ai fost fantastic în “Extras”.
#1. Comentariu nou
Foarte curajos omul.
Din acest interviu vedem ca sunt multe tari sarace in lume , si multi oameni care pentru o bucata de paine te omoara..
Se vede ca sunt multe delicve comise chiar acum in lume.
Multi oameni mor asa din simplul fapt ca au alta culoare..
#2. salut
sa ne bucuram ca la noi nu e asa de grava situatia precum in alte tari si inca ne mai plangem ca"ni ma ce de vagabonti sunt"
#3. poi...
poi.. da , trebuie sa ne plangem , ca aceste lucruri sa fie indreptate pentru a se evita sa ajungem precum acele tari